Am murit. WTF!?
Da, am fost impuscat in burta. Lent si sigur ma pregateam de moarte, un singul lucru mai aveam de facut. Sa-i dau o carte-manuscris lui Marin de la IqAds si sa-l rog sa-mi scrie necrologul. Necrolog frumos scris de altfel de Marin, care fost destul de amabil sa aminteasca si de pseudonimul meu literar, clickabil ca un profil de pe facebook. M-am trezit mai viu ca niciodata, transpirat si cu o durere de abdomen.
Asta ma face sa ma gandesc. Am crescut cu internetul si probabil vom muri cu el. Dar ce se intampla cu urmele noastre online: adresa de gmail. contul de facebook, twitter, linkedin? Toti oamenii cu care sunt conectat nu vor mai auzi brusc de mine, si nu exista nimeni care sa imi stie credentialele. Laptopul meu e parolat, si probabil de nepornit pentru altcineva.
Investim atat de mult in persoana noastra online, incat uitam ca se moare offline, si atunci s-a taiat banda definitiv. Blogul tau nu va avea posturi noi, adresa de gmail va fi de neaccesat, se va umple de spam probabil, profilul tau de facebook va ramane neschimbat. Si atunci nu ar trebui sa te gandesti: am un plan de catastrofa? ce se intampla cu contactele mele, blogul, bookmark-urile, site-urile mele, cu indentitatea mea online. Cum vor stii oamenii ca nu mai sunt?
As vrea sa dezbat mai mult subiectul asta, si ma gandesc ca un moment propice ar fi la Web-Club, un eveniment al bloggerilor si oamenilor de online din Romania. Ce spuneti? Sa-l intreb pe Manafu
Daca ti-a placut aceasta insemnare, poti lasa un comentariu sau te poti abona la fluxul RSS si vei primi urmatorele articole direct pe reader.
imi place. astept un mail.